Live blogging from Anatolia. Da da, restaurantul acela turcesc cu multe feluri toate de mare angajament. Prietenii stiu de ce :). Ei bine, prietenii ar trebui sa incerce un google dupa “restaurant turcesc” sau, mai simplu, sa intre pe unul din site-urile care prezinta restaurantele si barurile din Bucuresti, afterhours sau bucharest-guide
Plecati de la birou lesinati de foame (unii), oarecum satui altii, am ajuns la Anatolia, pregatiti sufleteste si nu numai pentru un festin cu kebap, shaworma, humus, lipii si alte nebunii. Ajunsi in parcare, totul pare ok din afara. Firma care intotdeauna imi aminteste de spactacolul Fires of Anatolia, aceleasi decoratiuni interioare. Chelnerul, amabil de altfel, ne aduce meniurile. Well… aici s-a taiat filmul. Ciorba de burta, cascaval pane, ficatei la tigaie si cartofi prajiti… Wtf??? Preturile? Parca au mai crescut…(la bauturi, ca acolo am putut face o comparatie). Or fi mancat ceva jar din farasul calului lui Fat Frumos. Dar sa revenim… Unde mama lor sunt toate specialitatile care ne faceau sa ne lase gura apa numai cand ne gandeam la ele??? Disparute in neant. Tot chelnerul saracul ne lamureste. A avut loc un “rebranding” de mancare. La naiba!
Ne pregatim sa ne ridicam de la masa si sa plecam. Dezamagiti si flamanzi. Ni se spune ca totusi putem sa comandam specialitatile turcesti… ok, da-ne meniul… n-avem!!!??? Si atunci? Comandam din memorie. As in ii spunem chelnerului cam cum erau chestiile de le mancasem si el ne face sugestii. Well… hai sa incercam. Reusim sa comandam humus si lipie si ceva kebap cu iaurt. Acum asteptam sa vina mancarea. Sper macar sa fie la fel de buna ca data trecuta. Macar bucatarul a ramas acelasi :))
Si colac peste pupaza, in locul muzicii orientale cu care erau intampinati de obicei oaspetii, din boxe rasuna muzica populara romaneasca. Nu ca as avea o problema cu acest tip de muzica, dar… come on! Macar e in surdina.
So, live from Anatolia… E ultima data cand mai vin aici.
