Magdalena Zander

Se dau doi sarbatoriti, foarte simpatici si dragi tuturor. Se mai da o locatie draguta, as in Turabo, cu piscina si canapele comode in jurul ei, “pool party” anuntat de locatie si 20 de oameni pusi pe distractie. Ma rog, 20 de oameni mai pusi pe distractie decat restul de 50 de fitzosi veniti la agatzat pipitze de Turabo si spart in figuri pe marginea piscinei.

Anyway, se discuta cu “the big boss”, se face rezervare, se stabilesc toate amanuntele… Se ajunge seara la locatie, in loc de 20 de locuri se ofera o masa cu vreo 10 ca deh, “nu toata lumea va sta jos simultan” (zice dand ochii peste cap don’soara picolita la indicatiile unui ceafa lata aka sef de sala). Buuuun… se ia telefonul, se vrea sunat seful cel mare si rezolvat problema. Dar problema se poate rezolva si acolo, nu trebuie deranjat Sefu’… Oare de ce n-am spus de la inceput cu cine am discutat?… Cu strambaturi si fitze se rezolva si partea de mese/canapele suplimentare care au “rupt” spatele “badigarzilor” si i-au intrerupt pt 5 min din frecatul mentei

Well, sa trecem peste… lumea se distreaza… spiritele se incing nitel si trebuie racorite. Si este pool party, nu? Pai… hai sa ne racorim in piscina!!!! Aham… Sa va racoriti voi cu 10 badigarzi cu frunte tesita care te scot frumusel de guler afara. Ca e pool party, dar numai de stat si admirat albastrul impecabil al apei, ca altfel trebuie sa platiti si taxa de curatenie piscina!!! Sa ne intelegem, nu m-a deranjat faptul ca nu aveam voie in piscina (desi prin alte parti se poate iar in cazul Turabo exprimarea a fost “am prefera sa nu, pentru ca oamenii se imbata si nu vrem probleme”) ci atitudinea picolitei (in prima jumatate de ora) si a cefelor groase cu priviri neanderthaliene care sunt “badigarzi de Turabo”.

So, Turabo Society Club:
- un patron amabil, prietenos, foarte ok, dar si foarte absent
- locatie draguta, destul de bine amenajata
- preturi de fitze, dar se poate si mai rau
- angajati fitzosi, nesimtiti si plini de importanta pe care nu o au!

Concluzia? Mai multa atentie la cei pe care-i angajati, va rugam!

“Mingile centrate in careul nostru erau bubuite cu finete de alde Tamas si Ghionea in timp ce olandezii ne rugau in toate limbile pamintului sa le dam un gol cit mai repede deoarece incepeau sa devina prea evidente spatiile largi pe care ni le lasau in defensive.

Noi la rindul nostru le intindeam tot felul de capcane astfel incit Van Persie sa ramina cit mai liber in careul nostru dar acesta ne-a dejucat de fiecare data planurile, fie dind cu ea in tribune fie aruncindu-se la sacrificiu in offside.

Din fericire insa ratarile lui Robben si Huntelaar nu ne-au descumpanit ci am incercat in continuare sa cream noi ocazii pentru atacantii olandezi in ciuda faptului ca astia au inceput sa-l ameninte pe Van Basten ca ies de pe teren daca mai primesc pase de la Cocis sau de la Rat.

E adevarat ca am tremurat putin de frica la ratarile lui Mutu insa nu se putea ca cel mai bun jucator al nostru sa ne faca tocmai acum figura si sa inscrie, Doamne-fereste! In afara de Mutu nu exista nici un pericol ca vreun alt jucator roman sa o bage in ate, toti fiind exceptional de daruiti si hotariti in a demonstra lumii ca lipsa de valoare si penibilul se pot intilni pe terenul de fotbal in aceasi zi, la aceasi ora pentru a apara culorile Romaniei.

Dupa aproape o ora de joc, vreme in care tot retragindu-ne am ajuns sa jucam cu Niculae virf ascuns pe linia propriului careu de sase metri, am reusit in sfirsit sa ne desprindem si sa-i prostim pe olandezi sa ne dea gol, in urma unei scheme-scoala, probabil indelung exersata la antrenamente, in care fundasii nostri i-au blocat extraordinar cimpul vizual lui Huntelaar fortindu-l practic pe acesta sa trimita in poarta lui Lobont.

Golul ne-a descatusat cit de cit si de aici inainte pasele mijlocasilor nostri au inceput sa-i gaseasca tot mai des pe olandezi punindu-i pe acestia in niste pozitii extrem de stinjenitoare cind trebuiau sa pretinda ca isi fac mingea prea lunga sau ca sunt deposedati de Codrea sau Banel.

Oricum nici batavii nu sunt nimeni in sportul asta si au inteles rapid noua strategie a lui Piturca care daca a vazut ca olandezii se caciulesc sa mai inscrie le-a cerut jucatorilor sai sa aduca mingea cit mai aproape de poarta lui Lobont. Asta l-a descumpanit asa de tare pe Van Basten incit olandezul resemnat si rusinat s-a trintit pe banca de unde nu s-a mai ridicat pina la final.
La 1-0 pentru Olanda meciul nu era inca jucat, oricind prostanacii aia de Bouma sau Heitinga putind sa si-o bage singuri in poarta si totul se putea transforma intr-o tragedie pentru formatia noastra. A fost nevoie de experienta si valoarea unui jucator precum Contra sa transeze definitiv disputa in favoarea noastra.

Acesta, crosetind o faza superba pe dreapta, la o faza care nu anunta nimic deosebit, s-a impiedicat singur folosind spectaculosul procedeu cu stingu-n dreptu’ ceea ce l-a facut practic pe Van Persie sa loveasca gresit balonul si sa-l trimita in poarta noastra.

Pe final nu am mai avut emotii, deoarece nici macar mingile aruncate la intimplare spre terenul olandezilor nu depaseau linia de centru. Piturca insa, ambitios si perseverent cum il stim nu vroia insa sa riste nimic asa ca l-a trimis in teren si pe Florentin Petre sa aduca un plus de siguranta si sa cimenteze rezultatul.

Daca mai tinea meciul probabil l-ar fi schimbat si pe Lobont cu un fundas sa tina de scor insa fluierul izbavitor al arbitrului a pus capat unei inclestari de legenda in care am ingenuncheat invingatoarea Italiei si Frantei obligind-o practic sa ne dea doua goluri si putem spune ca ne-am dorit infringerea mai mult decit adversarul.”

De aici, din comentarii. Thnx Alex pentru punerea lor cap la cap.

Nu vreau sa fiu rea, dar chiar asa s-a vazut la TV. Mi-am dorit victoria la fel de mult ca toata Romania probabil, si la cum a jucat Olanda in prima repriza ar fi trebuit sa intram la vestiare cu cel putin 2-0. Pentru noi!!!!. Dar…
Aseara nu am vazut pe teren Olanda care a batut Franta si Italia, dar nici Romania care a facut egal cu cele 2. Ciudat… Pare ca e mai mult acolo decat se vede. Adevarul e dincolo de noi ;)

Poate data viitoare, cand mai crestem.

Barcelona, Gaudi, La Rambla…NOU CAMP!!! Si am fost acolo, Tolo povesteste mai bine decat mine…
Senzatia este unica… Fie si numai transferul cu autocarul lor si reactia oamenilor de pe strada. Ne-au pozat, ne-au facut cu mana…Noroc cu geamurile fumurii de la atocar :))

Baietii s-au descurcat neasteptat de bine pe teren, fetele au fost senzationale in tribune!

Echipa GSP rulz!

Astazi s-a publicat raportul de vanzari al Boom pe ian-mai 2008, conform promisiunii facute in Adplayers.

De ce am decis sa facem asta? In primul rand pentru o transparenta de 100% fata de industrie. In al doilea rand, deoarece incurajam toate regiile sa-si faca publice cifrele de vanzari, pentru ca asa vom avea o imagine exacta asupra pietei si nu ne vom mai baza doar pe estimari. Si avantajele unei astfel de abordari nu se opresc aici.

So… 2,7 milioane (care intre timp au devenit 2,8 :D ) si o valoare medie a comenzilor de 5258,39 Euro. Not bad!

Felicitari echipei de vanzari! In ritmul asta ne atingem targetul inainte de finalul anului si plecam mai devreme in concediu de Craciun :))

Primesc o leapsa de la Sorin, care suna cam asa: numiti 5 locuri din Romania unde ati duce un turist strain si motivati alegerea.
Sa vedem:

1. Ma voi intalni probabil cu Dragos in Vama Veche, intr-o luni dimineata. Pentru ca am descoperit-o cam tarziu zic eu, dar de atunci este oaza mea de liniste, un loc datator de energie si calm. Si pentru ca nimic nu se compara cu cafeaua lui Ovidiu bauta in zori de zi pe acorduri de Bolero, sau cu limonada cu dragoste pregatita la miez de zi de acelasi Ovidiu.

2. La Sapanta, pentru ca am credinta ca cei care ne parasesc ar prefera sa ne vada zambind cand ne amintim de ei.

3. La Horezu. Pentru ca indemanarea acelori oameni merita cunoscuta si arta lor promovata cat mai mult.

4. La Targu Mures, pensiunea Tempo, restaurant Laci Csarda. Pentru o mancare ca la mama acasa si o servire de 5*

5. La Sinca. Pentru ca este acolo. Prietenii stiu de ce :)

Leapsa merge mai departe la Cris, Anca (stiu ca tb sa raspund si la provocarea ta, vine), Ciprian si Gabi

Not fair ca la 2 ani sa te lupti cu asta. Matei are nevoie de orice ajutor

Ne asteapta :)

M-am mai “procopsit” cu una. Cica sa fac o declaratie de dragoste folosind cuvintele pastaie, apa, cronic… S-a gandit Crisu la mine ca cica as fi mare declaratoare :D. Acum ce sa fac, o accept si pe asta si ca sa fiu “in rand cu lumea” raspundem astazi, de Mr Valentine. Chit ca nu consider ziua de azi o sarbatoare si cred ca daca tot vrem sa avem o zi a iubirii macar sa fie Dragobetele ca-i mai romaneasca. Dar ma rog, imprumutam, imprumutam si iar imprumutam.

So here we go: Ocrotite-mi erau sentimentele, ca bobii in pastaie. Ferita de ochii lumii eram in siguranta. In prag de toamna ai aparut si le-ai cules, aruncandu-ma intr-un carusel de lumini si senzatii. Soare si luna, apa si foc suntem noi, jumatati perfecte ale aceluiasi intreg. Dar unirea este utopica, intalnirea efemera si faptul ca amestec idei si cuvinte in fraze fara sens e o dovada in plus a unei boli cronice… iubirea.

Si daca tot ma facui de ras, ii invit pe Andrei, Paul si Tudor sa-mi urmeze exemplul. Cuvintele sunt: pizza, calendar, marmura

Si pentru ca tot veni vorba de Tudor, veti gasi la el pe blog un film despre Valentine’s Day care merita urmarit dar mai ales merita reflectat asupra lui.

De data asta pe filme. Via Andrei, care ma intreaba in ce film mi-ar placea sa traiesc. Well… “Omul cu masca de fier” pentru ca actiunea se petrece in vremea lui Ludovic al IV-lea si pt ca am fost si sunt convinsa ca locul meu ar fi fost in acea perioada. Sau undeva in viitorul indepartat, motiv pentru care aleg si orice episod din “Star Trek” :D (mai ales daca apare si Q in el)

Mai departe la Doru, Cris si Anca

Si pentru fanii Final Fantasy

Sa aveti un weekend minunat!