Magdalena Zander

Citindu-l pe Tudor mi-am adus aminte de ce ma scoate din pepeni societatea in care traim. “Trebuie” sa faci aia sau ailalta, sa fii asa sau asa ca sa fii in rand cu lumea. Esti homosexual? Ascunde-te! Traieste in umbra, prelinge-te pe langa ziduri, iubeste pe intuneric si prefa-te ca esti “normal”. Esti femeie, singura, fara copii la 30 de ani? Oare ce este in neregula cu tine? De ce nu te-a vrut nimeni? De ce nu esti in randul lumii? Mama singura??? O tragedie!

Enshpe mii de prejudecati, enshpe mii de oameni care incearca sa te aduca la normal, sa te faca la fel ca ei, sa te inroleze in armata cenusie.

Ce ma intereseaza pe mine daca un el sau o ea simte altfel? Daca nu apartine “normalitatii” hetero? De ce m-as indigna? De ce i-as refuza dreptul la iubire? Am prieteni gay. Foarte buni prieteni. Unii se ascund, altii nu. Niciodata nu am avut impresia ca ar fi altfel decat noi.

Si daca pentru o ea nu a aparut inca Mr. Right si a refuzat compromisurile? Daca a incercat de multe ori dar nu a fost ce trebuia? Sa o blamam? Sa o aratam cu degetul? Sa o acuzam de… de ce? Ca isi traieste viata? Ca poate are o cariera de construit? Ca este pe picioarele ei? Sigura si independenta? Ca poate se va opri din cautat numai cand va gasi pe cineva pe masura ei si daca nu va gasi va prefera singuratatea? Si poate un copil care va creste mai iubit si mai ocrotit decat multi copii care au si tata???

Cat am fost de coerenta si de clara nu stiu… Stiu doar ca m-am revoltat si ma revolt! Impotriva prejudecatilor, impotriva lui “trebuie”, impotriva sfaturilor “binevoitoare”, impotriva gandirii inguste si a grijii de capra vecinului.